Chitosan

Din chitina carapacelor la un polimer cu utilizări moderne

Chitosanul este obținut prin prelucrarea chitinei, material structural din carapace de crustacee și din pereții celulari ai unor fungi. În 1859, Charles Rouget a observat că tratarea chitinei într-un mediu alcalin producea un material cu proprietăți diferite. Ulterior, acesta a primit numele de chitosan.

Capacitatea de a forma filme și de a interacționa cu diverse substanțe a favorizat cercetări în materiale, agricultură și aplicații biomedicale. Sursele și gradul de prelucrare influențează comportamentul polimerului. Originea poate fi marină sau fungică, în funcție de produs.

În suplimente a fost promovat inclusiv pentru reducerea absorbției grăsimilor și controlul greutății. Studiile nu susțin promisiuni de slăbire importantă prin simpla administrare. Istoria sa reală este cea a transformării unui material structural natural într-un ingredient cu proprietăți măsurabile, care necesită evaluare pentru fiecare utilizare.