Ginseng siberian

Rădăcina eurasiatică din istoria cercetării adaptogenilor

Ginsengul siberian este Eleutherococcus senticosus, un arbust din estul Asiei, înrudit botanic cu Panax, dar distinct de ginsengul asiatic. Rădăcina a fost utilizată în preparate tonice. Numele comercial a apropiat două plante a căror compoziție este diferită.

În secolul XX, cercetările din spațiul sovietic asupra rezistenței la solicitare au contribuit la popularizarea eleuterococului. Planta a fost inclusă în discuția despre adaptogeni, substanțe cercetate pentru felul în care ar putea influența răspunsul la stres. Astfel, o rădăcină cu utilizări regionale a devenit cunoscută în fitoterapia internațională.

EMA descrie utilizarea tradițională a anumitor preparate din rădăcină pentru simptome de astenie, precum oboseala și slăbiciunea. Unele extracte sunt caracterizate prin eleuterozide. Identitatea lor rămâne aceea de Eleutherococcus, chiar atunci când numele de pe ambalaj păstrează cuvântul ginseng.