Păpădie

Planta spontană folosită ca aliment și în preparate amare

Păpădia, Taraxacum officinale în sens larg, este familiară în pajiști și grădini europene. Frunzele tinere au fost folosite ca aliment, iar rădăcina și părțile aeriene au intrat în preparate vegetale. O plantă considerată uneori buruiană putea deveni, în gospodărie, hrană sau materie primă de uscat.

Gustul amar a legat rădăcina de tradiția preparatelor pentru poftă de mâncare și digestie. Alte utilizări au privit eliminarea apei. Părțile folosite și modurile de pregătire diferă: infuzia din frunze, decoctul de rădăcină și un extract nu au aceeași compoziție.

EMA descrie utilizări tradiționale ale anumitor preparate de păpădie pentru neplăceri digestive ușoare și alte destinații specifice. Termenul general de „detox” nu exprimă aceste diferențe. Istoria plantei este mai concretă: frunze culese pentru masă și rădăcini amare păstrate pentru preparatele de după masă.