Vitamina D

Boala oaselor care a dus la descoperirea unei vitamine

Vitamina D a fost înțeleasă prin cercetarea rahitismului, o boală descrisă cu mult înainte de cunoașterea cauzei nutritive. Observațiile despre uleiul de ficat de cod și despre diferențele dintre copiii expuși sau puțin expuși la soare au orientat cercetătorii spre două surse aparent diferite.

În secolul XX s-a demonstrat legătura dintre radiația ultravioletă, anumite substanțe din piele și formarea vitaminei. Au fost diferențiate D2, ergocalciferolul, și D3, colecalciferolul. Cercetarea transformărilor din organism a explicat rolul în reglarea calciului și fosforului.

Vitamina D contribuie la menținerea oaselor, dinților, mușchilor și funcției imunitare normale. Alimentele, sinteza cutanată și suplimentele participă diferit la aport. Istoria descoperirii arată de ce lumina, alimentația și starea individuală trebuie privite împreună, iar cantitatea administrată nu se stabilește prin ideea că o vitamină este lipsită de riscuri.