Zinc

Un metal vechi, un rol nutritiv înțeles prin cercetarea deficitului

Zincul a fost cunoscut în istoria metalelor și aliajelor cu mult înainte de clarificarea rolului său în organism. Studiul enzimelor, al creșterii și al deficitului a arătat că este un oligoelement esențial. Nevoia nutritivă privește cantități mici, nu proprietățile metalului ca material.

Alimente precum carnea, fructele de mare, leguminoasele și semințele îl furnizează în proporții diferite. În organism, zincul participă la funcționarea sistemului imunitar, la sinteza proteinelor și la menținerea pielii, părului și unghiilor. Are roluri și în fertilitate și menținerea concentrațiilor normale de testosteron.

Suplimentele utilizează forme precum citratul, gluconatul sau alte săruri. Aceste roluri normale nu demonstrează creșterea testosteronului peste valorile fiziologice. Aportul excesiv poate afecta echilibrul cuprului. Povestea zincului este aceea a trecerii de la observarea carenței la măsurarea atentă a unui nutrient necesar.