Ginseng

Rădăcina asiatică prețuită de peste două milenii

Panax ginseng provine din estul Asiei, inclusiv din Coreea și nord-estul Chinei. Partea utilizată este rădăcina, care poate avea ramificații asemănătoare siluetei umane. Această formă a influențat numele plantei și locul său în imaginația populară. Ginsengul este prezent în scrieri asiatice de peste două milenii și a devenit un bun valoros în comerțul regional.

În tradiția chineză și coreeană, rădăcina a fost folosită ca tonic, în perioade de slăbiciune și oboseală. Pregătirea ei a căpătat propriile meșteșuguri. Ginsengul alb se obține prin uscarea rădăcinii, iar cel roșu prin tratare cu abur urmată de uscare. Surse medievale coreene descriu pregătirea cu abur, ceea ce arată că prelucrarea făcea parte din cultura ingredientului cu mult înaintea extractelor moderne.

Astăzi, rădăcina este disponibilă sub formă de pulbere și extracte caracterizate inclusiv prin conținutul de ginsenozide. Utilizarea tradițională pentru oboseală este descrisă în evaluările europene ale anumitor preparate. Denumirea „ginseng siberian” se referă la Eleutherococcus senticosus, o altă plantă. Specia asiatică își păstrează identitatea prin rădăcină, origine și felul specific de preparare.