Inulină

De la rădăcinile de rezervă ale plantelor la studiul microbiotei

Inulina este o fibră din categoria fructanilor, prezentă în plante precum cicoarea și topinamburul. Pentru plantă, ea reprezintă o formă de depozitare a energiei în rădăcini sau tuberculi. Oamenii au consumat aceste alimente cu mult înainte să cunoască substanța pe care o conțin.

În 1804, inulina a fost izolată din Inula helenium, planta de la care îi provine numele. Mai târziu, extragerea din cicoare a făcut posibilă producerea unui ingredient pentru alimente și suplimente. În secolul XX, interesul s-a extins către digestia fibrelor și bacteriile intestinale.

Inulina ajunge în mare parte nedigerată în colon, unde poate fi fermentată de microorganisme. Această proprietate explică utilizarea sa ca fibră prebiotică și în formule pentru tranzit. Nu este înrudită cu insulina, în ciuda asemănării numelor. Fermentarea poate produce gaze, iar toleranța depinde de cantitate și de persoană.