Skip to main content
Biostem Extract
Bionatura Plant

Biostem Extract

Ceaiul verde provine din frunzele plantei Camellia sinensis.

Imunitate
Formă
Capsule
Categorie
Imunitate și vitalitate
Ingrediente explicate
Ceai verde, Afin american, Echinacea, Măslin
SKU
BNP002
Adaugă în coș Comandă pe Pharmadacica

Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc sfatul medical.

De ce să alegi Biostem Extract?

Pentru că preferi să îți completezi alimentația cu surse nutritive variate, reunite într-o singură formulă pe care să o integrezi într-o rutină zilnică echilibrată.

Ceai verde: origini și întrebuințări

Din China, prin mănăstiri și ceremonii, până în ceașca de astăzi

Ceaiul verde provine din frunzele arbustului Camellia sinensis. În China, planta a fost folosită în infuzii și alte preparări alimentare cu mult înainte de răspândirea mondială a băuturii. În epoca Tang există deja mărturii despre cultivare și despre un mod bine stabilit de pregătire a ceaiului.

Călugării budiști au contribuit la introducerea ceaiului în Japonia, unde consumul s-a răspândit din mediile monastice și de curte către alte categorii sociale. În timp, pregătirea și servirea lui au devenit gesturi de ospitalitate și practici culturale elaborate. Ceaiul verde și cel negru provin din aceeași specie; diferența principală este prelucrarea. Încălzirea frunzelor pentru ceaiul verde limitează oxidarea, apoi urmează etape de rulare și uscare.

Frunzele conțin catechine și, în mod obișnuit, cafeină. În suplimente sunt utilizate și extracte care pot concentra acești compuși. O infuzie și un extract concentrat au expuneri diferite, inclusiv din perspectiva siguranței. Tradiția băuturii explică relația de secole cu planta; analiza modernă arată ce se păstrează sau se concentrează prin fiecare mod de preparare.

De reținut înainte de utilizare

Dacă ai afecțiuni hepatice sau iei medicamente, verifică asocierea. Respectă avertizările și condițiile de utilizare ale produsului.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Poveștile celorlalte ingrediente

Echinacea

Din cunoașterea plantelor nord-americane în fitoterapia europeană

Speciile de echinacea sunt originare din America de Nord, în regiuni aflate la est de Munții Stâncoși. Plantele au flori cu centru proeminent și petale adesea roz-violet. Comunitățile indigene le-au folosit în preparate tradiționale, inclusiv pentru neplăceri respiratorii și dureri dentare, înainte de răspândirea lor în alte sisteme de îngrijire.

Cultivarea a dus echinacea în grădini și în producția de materii prime vegetale. Speciile Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia și Echinacea pallida au devenit cunoscute în preparate, dar ele nu reprezintă o singură materie primă. În funcție de specie și produs se folosesc rădăcini, părți aeriene sau sucuri și extracte obținute din acestea.

Astăzi, echinacea este asociată mai ales cu sezonul rece și a fost cercetată pentru răceli. Rezultatele diferă între preparate, iar datele nu susțin toate utilizările istorice. Povestea ei este și una despre transmiterea cunoașterii: folosirea locală a unei plante nord-americane a fost urmată de cultivare, prelucrare și studii în alte părți ale lumii.

De reținut înainte de utilizare

Contează alergiile și tratamentele imunosupresoare. Discută utilizarea în boli autoimune și când simptomele persistă.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Măslin

Arborele mediteraneean și istoria separată a frunzei

Măslinul, Olea europaea, este legat de agricultura și alimentația mediteraneeană de milenii. Fructele și uleiul au avut roluri alimentare, comerciale și ceremoniale. Cultivarea arborilor longevivi a însoțit dezvoltarea comunităților din jurul Mediteranei.

Frunza a avut și ea întrebuințări în preparate vegetale, diferite de consumul uleiului. Din frunze se pot obține infuzii și extracte, iar cercetarea a identificat compuși precum oleuropeina. Aceasta explică interesul pentru materia primă, fără să transfere automat beneficiile unei diete mediteraneene unui extract.

EMA descrie utilizarea tradițională a anumitor preparate din frunze pentru favorizarea eliminării renale a apei în situații minore, după evaluarea cauzelor serioase. Alte direcții, precum parametrii metabolici, sunt cercetate separat. Povestea ingredientului dintr-un produs depinde de partea arborelui: frunză, fruct sau ulei.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Afine

Fructele pădurilor europene și cercetarea pigmenților lor

Afinul european, Vaccinium myrtillus, crește în păduri și zone montane cu soluri acide. Fructele întunecate au fost culese pentru consum proaspăt, gemuri și alte preparate conservate. Culoarea intensă, care pătează degetele și limba, provine în mare parte din antocianine.

Fructele și frunzele au intrat în tradiții diferite. Afinele uscate au fost folosite și în preparate digestive, în timp ce interesul modern pentru extracte s-a îndreptat către pigmenți și funcția vasculară sau vizuală. Relatările populare despre îmbunătățirea vederii nocturne nu constituie o demonstrație clinică.

Studiile nu susțin toate beneficiile atribuite afinelor, iar extractele caracterizate diferă de fructul alimentar. Afinele europene nu se confundă cu cranberry sau cu toate soiurile de afine cultivate. Specia și partea folosită păstrează corect legătura dintre tradiția culesului și ingredientul modern.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Ginseng siberian

Rădăcina eurasiatică din istoria cercetării adaptogenilor

Ginsengul siberian este Eleutherococcus senticosus, un arbust din estul Asiei, înrudit botanic cu Panax, dar distinct de ginsengul asiatic. Rădăcina a fost utilizată în preparate tonice. Numele comercial a apropiat două plante a căror compoziție este diferită.

În secolul XX, cercetările din spațiul sovietic asupra rezistenței la solicitare au contribuit la popularizarea eleuterococului. Planta a fost inclusă în discuția despre adaptogeni, substanțe cercetate pentru felul în care ar putea influența răspunsul la stres. Astfel, o rădăcină cu utilizări regionale a devenit cunoscută în fitoterapia internațională.

EMA descrie utilizarea tradițională a anumitor preparate din rădăcină pentru simptome de astenie, precum oboseala și slăbiciunea. Unele extracte sunt caracterizate prin eleuterozide. Identitatea lor rămâne aceea de Eleutherococcus, chiar atunci când numele de pe ambalaj păstrează cuvântul ginseng.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Lăptișor de matcă

Hrana specializată a stupului și interesul pentru compoziția ei

Lăptișorul de matcă este o secreție produsă de albinele lucrătoare pentru hrănirea larvelor și a mătcii. Este diferit de miere, care provine din prelucrarea nectarului, și de propolis, obținut din rășini vegetale. Rolul său în viața coloniei a atras interesul oamenilor pentru compoziție.

Apicultura și tehnicile de recoltare au permis valorificarea ca produs separat. Forma proaspătă necesită condiții de păstrare, iar liofilizarea a făcut posibilă îndepărtarea apei și utilizarea în alte prezentări. Conține apă, proteine, zaharuri și lipide specifice, în proporții variabile.

Studiile au investigat utilizări metabolice și alte direcții, dar multe beneficii promovate nu sunt demonstrate suficient. Viața mătcii nu prezice efectul produsului la om. Pot apărea reacții alergice importante, în special la persoane sensibile. Povestea ingredientului este legată de biologia stupului și de dezvoltarea recoltării controlate.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Chlorella

Microalga verde care a intrat în cercetarea alimentelor moderne

Chlorella este un gen de microalge verzi unicelulare, care folosesc lumina pentru fotosinteză. Spre deosebire de algele marine mari culese tradițional, valorificarea sa alimentară a fost legată de microscopie, cultivare și tehnologie. Producerea biomasei la scară mare a atras interes în secolul XX.

Cercetătorii au studiat microalgele ca posibile surse de proteine și alți nutrienți. Cultivarea controlată, recoltarea, uscarea și prelucrarea peretelui celular au făcut posibilă dezvoltarea pulberilor și tabletelor. Specia și condițiile de producție influențează compoziția.

Chlorella este folosită astăzi ca ingredient nutritiv, dar conținutul de vitamine și minerale trebuie raportat la produs și porție. Nu este spirulină și nici AFA. Afirmațiile generale de „detoxifiere” nu rezultă automat din culoarea verde sau din originea algală. Povestea ei reală este cea a transformării unui microorganism fotosintetizant într-o materie primă alimentară cultivată.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Spirulină

Din turtele lacurilor tradiționale în culturile controlate de astăzi

Spirulina este numele comercial al unor cianobacterii folosite alimentar, întâlnite și sub denumiri din genul Arthrospira. Istoria consumului include regiunea lacului Texcoco din Mexic și comunități din zona lacului Ciad. Biomasa era adunată din apă, uscată și utilizată în hrană.

În Ciad, produsul cunoscut ca dihé este legat de recoltarea și uscarea realizate tradițional de femei. Aceste practici arată o utilizare alimentară concretă, diferită de ideea modernă de superaliment. Cultivarea controlată a permis ulterior producerea la scară mare și verificarea mai precisă a compoziției.

Pulberile și tabletele furnizează constituenții biomasei în funcție de porție. Controlul contaminanților este important pentru produsele cu cianobacterii. Spirulina nu trebuie considerată automat o sursă fiabilă de vitamina B12 activă. Povestea ei unește tradiții alimentare din regiuni îndepărtate cu tehnologia modernă a cultivării.

Surse și lecturi suplimentare

Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.

Administrare și precauții

Respectă doza și instrucțiunile de pe ambalaj. Nu depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.

Nu utilizați în caz de alergie la produse apicole sau în context de transplant fără aviz medical. Respectați contraindicațiile producătorului și instrucțiunile fiecărei componente.

Supliment alimentar. Nu înlocuiește o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. A nu se lăsa la îndemâna copiilor mici. Compoziția completă, cantitățile și instrucțiunile sunt cele de pe ambalaj.

Prezentarea aleasă

Biostem Extract · Bionatura Plant.

Ingrediente principale

Afin, Afin american, Ceai verde, Echinacea, Măslin

Produse similare