Ormus
Memory
Ceaiul verde provine din frunzele plantei Camellia sinensis.
- Formă
- Capsule
- Categorie
- Memorie și concentrare
- Ingrediente explicate
- Ginkgo biloba, Ceai verde, Calciu, Magneziu, Lecitină din soia
- SKU
- BNP058
Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc sfatul medical.
De ce să alegi Memory?
Pentru că vrei să acorzi mai multă atenție memoriei și concentrării în zilele cu multe informații, completând o rutină în care faci loc odihnei și pauzelor regulate.
Ceai verde: origini și întrebuințări
Din China, prin mănăstiri și ceremonii, până în ceașca de astăzi
Ceaiul verde provine din frunzele arbustului Camellia sinensis. În China, planta a fost folosită în infuzii și alte preparări alimentare cu mult înainte de răspândirea mondială a băuturii. În epoca Tang există deja mărturii despre cultivare și despre un mod bine stabilit de pregătire a ceaiului.
Călugării budiști au contribuit la introducerea ceaiului în Japonia, unde consumul s-a răspândit din mediile monastice și de curte către alte categorii sociale. În timp, pregătirea și servirea lui au devenit gesturi de ospitalitate și practici culturale elaborate. Ceaiul verde și cel negru provin din aceeași specie; diferența principală este prelucrarea. Încălzirea frunzelor pentru ceaiul verde limitează oxidarea, apoi urmează etape de rulare și uscare.
Frunzele conțin catechine și, în mod obișnuit, cafeină. În suplimente sunt utilizate și extracte care pot concentra acești compuși. O infuzie și un extract concentrat au expuneri diferite, inclusiv din perspectiva siguranței. Tradiția băuturii explică relația de secole cu planta; analiza modernă arată ce se păstrează sau se concentrează prin fiecare mod de preparare.
De reținut înainte de utilizare
Dacă ai afecțiuni hepatice sau iei medicamente, verifică asocierea. Respectă avertizările și condițiile de utilizare ale produsului.
Surse și lecturi suplimentare
Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.
Poveștile celorlalte ingrediente
Ginkgo biloba
Din grădinile templelor asiatice în cercetarea modernă
Ginkgo biloba este originar din China și reprezintă ultima specie vie a unui grup de arbori cu o istorie de peste 200 de milioane de ani. Fosilele păstrează frunze foarte asemănătoare celor de astăzi, motiv pentru care arborele este numit adesea „fosilă vie”. Vechimea se referă la linia sa evolutivă, nu la o durată demonstrată a folosirii ca remediu. În natură, ginkgo poate deveni un arbore impunător, cu frunze în formă de evantai, care se îngălbenesc toamna.
Supraviețuirea lui are legătură și cu oamenii. În China și Japonia a fost plantat în grădinile templelor, unde a fost îngrijit de generații succesive. Cultivarea l-a răspândit în Coreea, Japonia și, mai târziu, în multe regiuni ale lumii. Populațiile sălbatice au rămas însă vulnerabile, chiar dacă exemplarele cultivate sunt astăzi familiare în parcuri și pe străzile orașelor.
Primele referințe istorice certe despre ginkgo apar în China secolului al XI-lea, inclusiv într-un schimb de poeme din timpul dinastiei Song. Nume precum „caisa de argint”, „fructul alb” și „piciorul de rață” păstrează felul în care oamenii îi recunoșteau semințele și frunzele. Semințele asemănătoare unor nuci au fost unul dintre motivele pentru care arborele a fost prețuit și cultivat. Au intrat în preparate culinare asiatice și în practica tradițională chineză, inclusiv pentru tuse. Ele pot fi toxice, inclusiv după unele forme de preparare, iar folosirea istorică nu este o rețetă pentru remedii casnice.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, medicul și naturalistul Engelbert Kaempfer a întâlnit ginkgo în Japonia. Descrierea și ilustrația publicate de el în 1712 l-au adus în atenția științei occidentale. În secolul al XVIII-lea, arbori vii au început să fie cultivați în Europa. Un exemplar plantat la Kew în 1762 există și astăzi, ca mărturie a acestei răspândiri.
În preparatele moderne, frunza a devenit partea cea mai studiată. Flavonoidele și lactonele terpenice, între care ginkgolidele și bilobalida, au permis caracterizarea unor extracte cu o compoziție controlată. Cercetătorii le-au investigat în special pentru funcțiile cognitive și circulație. Semințele tradiției, pulberea de frunze și extractul standardizat au însă compoziții și utilizări diferite.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște utilizarea anumitor extracte uscate pentru ameliorarea afectării cognitive asociate vârstei și a calității vieții adulților cu demență ușoară. Pentru anumite preparate din frunză pulverizată descrie utilizarea tradițională în senzația de picioare grele și de mâini sau picioare reci asociată unor tulburări circulatorii minore, după excluderea cauzelor serioase. Concluziile se referă la preparatele evaluate. Studiile ample nu au arătat că ginkgo previne demența și nu justifică promisiunea că orice supliment îmbunătățește memoria persoanelor sănătoase.
De reținut înainte de utilizare
Dacă iei anticoagulante sau ai o intervenție programată, discută folosirea cu medicul. Modificările noi ale memoriei merită evaluate.
Surse și lecturi suplimentare
- EMA — preparatele din frunza de ginkgo
- Istoria evolutivă și culturală a arborelui
- Kew — arborele ginkgo plantat în 1762
- Kew — Ginkgo biloba
- NCCIH — Ginkgo
Sursele documentează originea, utilizările sau cercetarea ingredientului. Utilizările istorice nu reprezintă recomandări de tratament și nu demonstrează efectele fiecărui produs din catalog.
Administrare și precauții
Respectă doza și instrucțiunile de pe ambalaj. Nu depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.
Conține soia. Cereți aviz medical dacă luați anticoagulante sau antiagregante.
Supliment alimentar. Nu înlocuiește o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. A nu se lăsa la îndemâna copiilor mici. Compoziția completă, cantitățile și instrucțiunile sunt cele de pe ambalaj.
Prezentarea aleasă
Memory · Bionatura Plant.
Ingrediente principale
Calciu, Ceai verde, Ginkgo biloba, Lecitină din soia, Magneziu


